miercuri, 6 decembrie 2017

PATURA ESTE GATA!!!

 Am reusit sa ajung si  pe blog pentru a ma lauda cu ultimul proiect de mare suflet pe care  l-am terminat.
 Este cea mai draguta patura pe care am lucrat-o(nu ca as fi facut multe dar nah )si imi va fi teribil de greu sa ma despart de ea.
 Am hotarat sa o daruiesc pentru un  strop de culoare ,veselie si caldura in casa cuiva drag mie.
 Va spun sincer ca acesta este un pattern atat de usor de lucrat si atat de neplictisitor incat am ales ca urmatoarea patura(o sa va povestesc de ea pe viitor) sa fie la fel(alte culori si alt fir)



 Ah si am prins si o zi atat de frumoasa si luminoasa  care nu face decat sa accentueze si mai mult culorile superbe ale paturii...



 Imi este atat de greu sa ma despart de ea incat am sa astept pana in ultimul moment sa o ambalez pentru sarbatori..macar sa o mai privesc...emana atata veselie in atelier...





 Am folosit fire BRAVO-SMC si croseta de 4 mm.
 Au intrat aprox.15 sculuri dar au ramas si multe resturi(pentru mici proiecte) la dimensiunea de 160/190 .
 Modelul este de la Lucy -  ATTIC24 si il gasiti AICI (un blog minunat ,plin de culoare si frumos pe care vi-l recomand pentru inspiratie si..inveselire)
 Si va plictisesc cu inca o poza ca nu se poate sa nu o fi postat in toate ipostazele ei fermecatoare...


  In ianuarie,Lucy organizeaza o claca(CAL) si cred ca am sa ma alatur si eu,cu acelas model,alte fire va spuneam.
 Daca vreti,puteti intra sa cititi mai multe,cine stie..frigul de afara va poate face pofta de lucrat ceva calduros.



Imbratisari!


luni, 30 octombrie 2017

DE LUNI

 Asa zice fiecare om care cauta sa faca ceva nou,sa schimbe ceva la viata lui,sa renunte la un obicei prost sau viciu..zice ,,de luni,,
 De luni zice si omul din mine care vrea sa isi intre in vechea piele.
 Vechiul eu era un om mult mai altfel decat acum,insa acum sunt alta pentru ca am devenit mama.
 Mi s-au schimbat prioritatile,dorintele,planurile..la naiba...pana si numerele de la haine din pacate 😢
 Ma uit in oglinda si nu ma vad...fata este mai rotunjita,parul netuns de 11 luni nu are nicio forma,cearcane de oboseala..macar nu au aparut inca ridurile ca sa fie,, treaba treaba,, cum zicea cineva.
 Ma simt batrana la 28 de ani si nu imi place asta.
 Asa ca  ,,de luni,, (cum zice cel vicios ) fac schimbari.
 Eh...hai de marti(maine ma duc sa ma tund) ca de luni ,,incepe tot prostul,,(cum zicea acelasi cineva)
 Serios..maine a promis sotul meu ca ma duce(daca ar sta singur cu A.m-as duce singura dar ii este teama) sa ma tund si sa casc ochii prin vitrine (ca nu cumpar nimic in perioada asta de -ma-simt--prea-casnica-si-nimic-nu-imi-vine-bine-)
 A.are deja protezele auditive de 3 saptamani.
 Se vede diferenta.Este clar ca are o problema cand o vad cum se comporta cu si fara ele.
 S-a adaptat neasteptat de bine si am avut nicio problema cu scos,atins,tras,plans etc.
 Acum astept cu nerabdare primele cuvinte,ca sa ma linistesc de tot.
 Ea este ,,super de treaba,, oricum
 Este un omulet care s-a impamantenit in suflet cum nu credeam ca poate fi posibil 
 Si au fost in zilele astea de absenta de pe blog(in care eu aratam ca naiba ca o casnica adevarata ce sunt) momente in care sotul a venit acasa de la servicu  si eu eram despletita,cu un tricou plin de bale si murdar de mancare de bebelusi,cu ochii de parca m-am uitat intens la faza lunga a masinii,un ciorap in picioare si unul ramas in papuc pentru ca am fugit de la culmea de rufe cand am auzit ,,waaaaa,, in statia pentru bebe ..iar primul lucru pe care mi l-a zis a fost ca ..sunt frumoasa.
 Acum...e drept ca avem becuri economice in toata casa si lumina este mai slaba noaptea...dar chiar asa slaba sa fie nu credeam.
 Dar na...m-am simtit bine putin...atat de bine ca mi-am pus si celalat ciorap in picior ca sa vada ca nu sunt doar frumoasa ci si fashionable-port ciorapii in pereche .
 Ca sa inchei postarea asta va zic ca din atelier toate bune.
 Mai am o saptamana si termin patura inceputa...





 Abia astept sa incep alte proiecte.
 Pot sa va zic pana acum ca daca aveti curaj sa incepeti o patura,acesta este un model absolut minunat si usor de lucrat.
 Nu am avut eu timp mult de ea dar mi se pare ca a crescut frumos si repede dat fiind timpul alocat-adica foarte putintel.
  


 Oricum,fiind luni am notat in boullet journal sa postez mai des,sa pastrez viu si animat  spatiul acesta drag mie...
 Poate o sa fac  o postare cu agenda mea de organizare data viitoare,poate va inspira,poate va ajuta..pe mine ma ajuta mult...din pacate are un mare defect-nu indeplineste sarcinile in locul meu.


Imbratisari!

P.S.Paturica mea se alatura celei lucrate de Buni a lui Rux despre care puteti citi AICI

vineri, 8 septembrie 2017

ECHILIBRU...

 Imi place sa cred ca odata cu venirea noului anotimp am gasit si un oarecare echilibru in viata de zi cu zi.
 Am renuntat sa mai am ca obiectiv o casa foarte ordonata si am notat in schimb in organizator sa avem o casa in care sa ne simtim fericiti si in siguranta.
 Incet incet nu mai bag de seama toate nimicurile -gospodaresti- si ma focusez pe a petrece cat mai mult timp cu A.
 Creste atat de repede incat nu stiu unde au trecut 6 luni(!!!!)
 Secretul unui camin feiricit esteeeee-SA INCHIZI OCHII-la tot ce te deranjeaza.
 Va spuneam ca vreau sa incep o patura noua...sau mai bine zis..o terapie noua 
 Am reusit sa o incep insa nu am lucrat foarte mult la ea.
 Va fi lucrata cu fire de acril 100% BRAVO-de la SMC.
 Am ales din paleta 13 nuante care mi-au facut mie cu ochiul mai tare(daca vreti detalii despre cod culori/magazin online va rog sa imi lasati un comentariu ca sa nu detaliez acum)
 Modelul este de pe minunatul  blog al lui Lucy -Attic 24  si il gasiti AICI 





 Este tare greu sa gasesti la noi in magazinele online nuante diverse ale aceleiasi marci de fire..



 Pe masura ce adaugam rand dupa rand,ajung la concluzia ca aceasta va fi ultima patura de acril pe care o voi lucra.
 Imi doresc enorm sa lucrez  o patura din lana merino ,o patura din lana adevarata.
 Vreau ca A sa fie inconjurata doar de materiale naturale si,desi acrilul este ieftin si usor de intretinut/lucrat,nu este natural...adevarat.




  
 Toate bune si frumoase,raceala micutei se duce,toamna -ah minunata -mult asteptata-draga de ea - a venit,afara s-a racorit,suntem sanatosi,concediul sotului se apropie...toate chiar sunt bune si minunate in ultimul timp...
 Nu imi place sa uit cum este cand este bine,simplu,usor si...reconfortant totul...




 Voi nu incepeti o patura?
 Imbratisari!

luni, 14 august 2017

DIN CASA...

 Ma bucur ca am apucat sa intru aici dupa cateva incercari nereusite
 Scriu si sterg in mod repetat propozitii si fraze pentru ca nimic din ce tastez nu mi se pare interesant dar parca as vrea sa va spun totusi ceva,de asta am si intrat pana la urma.
 Astazi ne-am trezit cu o vreme de toamna adevarata.
 Spre dimineata a inceput sa ploua (era mai degraba o furtuna) si nasucul se facuse rece,picioarele la fel.
 Am tras bebelicica mai aproape de mine si ne-am -cuibaricit- pana s-a oprit ploaia.
 Mirosul de frig si toamna,senzatia de talpi reci,nevoia de o paturica-toate astea m-au trezit din lancezirea din ultimul timp(bine...am mai ramas in pat sa imi cuculesc bebedeliciosica-stiu..inventam cuvnte de cand o avem pe A.)
 M-am hotarat sa actionez si sa las leneveala.
 Ma refer la faptul ca organizarea mea este la pamant-nu exagerez-o adun efectiv de pe jos in fiecare zi si tot acolo o gasesc ziua urmatoare.
 Casa este vraiste mereu,din consumatori de mancare sanatoasa am devenit amatori de dulciuri,junk food si take away (si bebe nu are nicio vina..adica..am avea timp sa gatim sanatos).
 Lucrul asta se vede nu doar la bugetul serios afectat ci si la..cantar.
 Ideea este ca va povesteam odata de bullet journal-ul meu care ma ajuta enorm de mult sa ma organizez si sa fiu pe cat posibil stapana pe meniul saptamanii,pe lista de cumparaturi,treburile casnice etc.,se pare ca l-am abandonat si lucrul acesta se simte.
 Partea sanatoasa este ca ne dam seama si incet incet incercam sa revenim pe drumul vechi,cel bun si cunoscut(ca doar l-am strabatut zi de zi)
 Am luat o agenda tare draguta de la Carturesti care imi va fi pe post de arma...(la inceput nou se vor lucruri noi...zic!)








 Din atelier ceva nou.  Am terminat si fata de perna inceputa de ceva timp.
 Nu stiu dar parca a durat o vesnicie sa o termin si am simtit asa..o povara cand lucram la ea...desi a iesit frumusica tare.
 Nu cred ca imi place sa lucrez foarte mult patrate.
Dureaza mult ascunderea firelor,unirea..
 Inca nu ma pot scutura de senzatia de vinovatie pe care o am cand vreau sa incep ceva nou dar am in lucru alt proiect asa ca am sfarsit-o..



 Ma gandesc ca vine toamna si imi doresc sa incep o patura noua,nu stiu daca si cand o voi termina dar imi doresc muult de tot sa incep o patura noua,probabil caut mereu sa satisfac zenzatia de coziness pe care o doresc in casa noastra.
 Pana atunci am inceput lucrul la maruntisuri pentru daruit celor dragi de Sarbatori(da..imi fac de vara sanie) .






 Fularul in lucru este dintr-un fir absolut superb,matasos dar lanos,moale si pufos(are 60% bambus in compozitie),am ales sa il fac mai lat pentru ca un fular bun inseamna sa fie generos ca dimensiuni.
 Din casa ghemuletilor cam atat.
 Nimic nou,nicio vacanta,aceleasi zile care se scurg...catre mult asteptata toamna...
 Ba sa nu va mint,avem ceva nou- primii 2 dintisori.
 Greul a trecut,avem 2 si nu ne mai trebuie decat cativa 30 😂







 Ceva idei pentru o organizare mai reusita?In special la intretinerea casei..



Imbratisari!

duminică, 23 iulie 2017

DUMINICA IN ATELIERUL MEU...

 Nu lucrez Duminica,insa imi place sa pierd timpul in atelier atunci cand pot...
 Este locul in care gandesc cel mai bine.
 Asa arata Duminca de astazi in atelierul meu...si da...imi place sa stau in pijamale  ...














 Cum arata Duminica voastra?


Imbratisari!

marți, 18 iulie 2017

PATURICA CANDY

 Zilele acestea am luat o pauza de la proiectele mele pentru a lucra o paturica pentru o bebelusica mai mica decat A. cu 2 luni.
 Trebuie sa recunosc ca  a fost extrem de placut timpul petrecute cu aceste randuri colorate asemeni bombonelelor, insirate spre bucuria unei mici micute.
 M-am gandit ca poate sa devina paturica ei preferata peste ani,ca o va incalzi in toamna-iarna ce vor urma,ca ii va colora privirea,m-am gandit la ea ca la micuta mea si sper pentru ea aceleasi lucruri bune in viata...
  

 Am profitat de vremea usor racoroasa din utimul timp si am lucrat si afara,pe terasa(ma rog,atat cat mi-a permis mica mea si somnul ei de peste zi).
 Abia astept sa vina toamna,desi nici vara asta nu stiu cand a trecut,
 Prea repede trece timpul..ma intreb de ce se grabeste...de ce ne grabim si noi...de ce nu ne oprim sa savuram mai mult micile placeri care ne fac sa zambim...
 Cum ar fi insiruirea de randuri  pe o terasa colorata...




 Cafeaua...




 Firul cu care am lucrat (pentru cine doreste sa stie) este unul pentru copii-Baby Marvel si contine 25% lana iar modelul este de AICI  .

 Si da,paturica se potriveste perfect unui bebelas pufos cu picioruse grasute si mici..am testat-o ...




 Impachetata si gata de plecare,paturica in culori de bombonele o sa plece maine pentru a pazi visele unui graunte de om a carui viata imi doresc sa fie buna cu ea...










Imbratisari!

duminică, 9 iulie 2017

ASTAZI...

...indraznesc sa spun ca este o zi buna.In ciuda sperantelor noastre,dupa vizite la 4 medici si o oprire la un audiolog,se pare ca micuta A.are intr-adevar o problema de auz.
 Inca nu suntem pe deplin reveniti din soc insa incercam sa o scoatem la capat.Se pare ca o sa poarte aparate auditive cam toata viata.
 Astazi am facut o retrospectiva la ultima perioada si la tot ce a insemnat ea odata cu aflarea acestui diagnostic.
 Punem lucruile in balanta si avem mai multe bune.
 In primul rand suntem recunoscatori ca am ales sa nasc la o clinica privata unde se facea screening-ul de auz(asa am aflat din timp ca ar putea avea o problema) si ca ii vom pune aparatele din timp,pentru a nu pierde startul in vorbire.Apoi ne bucuram ca din toate cele 4 hipoacuzii,micuta A. o are pe cea mai usoara(pentru ca ne faceam scenarii gen - cum aude ea o alarma,un clanxon daca se termina bateriile la aparat,daca il pierde etc) 
 Ne bucuram ca ea este totusi sanatoasa si ca va avea o viata absolut normala,ca zambeste si se bucura.
 Suntem cel mai recunoscatori pentru faptul ca pentru fetita noastra exista totusi o rezolvare care ne este la indemana din toate punctele de vedere,ca ea nu trebuie sa sufere operatii,sa ia tratamente etc.
Audiologul spunea ca majoritatea parintilor nu accepta ca bebelusii au o problema incat vin pe la 2-3 anisori cand vad ca mcutii nu vorbesc bine sau deloc,nu reactioneaza cand ii striga etc. si cand vorbirea corecta si clara este greu de recuperat necesitand muuulta logopedie.
 Este greu de acceptat un diagnostic mai alesc cand nu te astepti,dar ma bucur ca am investigat din timp,ca am ales sa nu ne mintim ca este bine.
 Sunt atatia parintii cu inima bucati si atatia micuti care sunt amortiti de durere si isi traiesc viata prin spitale incat multumim Lui Dumnezeu ca A. are ceva ce se poate remedia(chiar daca o sa poarte aceste aparate auditive)
 Eu nu pra vorbesc despre relatia cu Dumnezeu pentru ca o consider personala,dar adevarul este ca de fiecare data cand L-am rugat,a fost alaturi de noi...si au fost dati destule.
 Astazi este o zi buna pentru ca sunt recunoascatoare.
Astazi este o zi buna  pentru ca ma scutur de mine din ultimile 2 luni si aleg sa vad lucrurile frumoase pe care viata ni le ofera



 Astazi este o zi buna pentru ca beau cafeaua pe terasa si scriu aceste randuri zambind.
 Astazi este o zi buna pentru ca stiu ca soarele straluceste chiar si dupa nori.


 Astazi este o zi buna pentru ca am inceput un nou proiect colorat in atelier.



Astazi este o zi buna,indraznesc cu tarie sa spun,pentru ca pumnul mic din mana mea si zambetul stirbel si larg imi spun ca totul va fi bine...


Imbratisari!

sâmbătă, 17 iunie 2017

NORMALITATE(?)

 Nu am mai intrat de mult pe internet.Nu am avut timp.Stiu ca suna ca o scuza cliseu dar chiar nu am avut timp sa aprind calculatorul.
 Va spun ca nu stiu cum va descurcati voi,cele cu mai multi copii dar eu cad lata in fiecare seara dupa ce bebelicica adoarme(bine macar ca are somnul de noapte linistit),iar ziua urc-cobor scari si incerc sa fac de toate(curatenie,mancare etc) dar oricat ma stradui,casa parca nu este curata,mancarea nu este gata la timp...
 Zilele trecute m-am rasfatat cu 15 minute pentru a imi da unghiile cu lac(incolor,bineinteles)
 Bebelicica este minunata,doar ca am avut si inca avem niste emotii cu o problema care credem noi ca nu exista de fapt si ca este doar o gresala pentru ca avem incredere in ce vedem la ea.
 Speram ca luna asta,dupa un al 3-lea drum la Bucuresti sa aflam despre ce este vorba.
 In atelier nu am mai intrat decat asa..rar,cu bebelicica in scoica si interesata de jucaria ei preferata -o banala punga care fosneste.


 Cu toate astea am terminat prima husa de la cele 3 tamburele cumparate atunci cand ne-am mutat si care erau tare uratele.Eram la un pas de a le arunca dar sunt extrem de practice,poti sta pe ele,pot fi folosite ca mici masute-cred ca am dat 50 de lei pe unul de la Dedeman daca nu ma insel.
 Ma bucur ca am mai reusit sa fac ceva pentru casa noastra si sa o coloram mai mult.
 Husa este facuta in intregime din resturile de la ultima patura si are acelas model.
 Arata tare drgut si am inceput-o pe urmatoarea care va fi in 2 culori.



 Eu cred ca o voi folosi ca masuta langa scaunul in care lucrez....


 Ideea este ca incep de la un timp sa ma intreb daca asta este noua noastra normalitate.
 Nu ma refer la oboseala..ci la faptul ca linistea noastra sufleteasca s-a dus.
 Nu cred ca vom mai avea parte de ea,mereu ne vom face griji pentru mica A.
 Chiar si cand va fi mare si plecata de acasa..vom gasi noi din ce sa ne facem griji(daca a mancat,daca si-a luat umbrela,daca stranuta de 3 ori in loc de 2 😆😆 )...
 Cineva drag mi-a zis ca  asa este cand ai bilet in primul rand.
 Cert este ca momentan sunt bulversata putin,nimic nu este asa cum ma asteptam,este absolut superb sa fi mama,dar tremurul asta al inimii si gandul la ziua de maine ma sperie.
 Asta pentru ca ea(mica A.) este perfecta 💗si eu nu.Iar eu m-am saturat de stangacii,vreau profesionalism din partea mea 😆😆😆.
 Ar trebui totusi sa imi fac griji pentru ziua de maine atunci cand va veni nu? 😕
 Da,probabil ca am sa ma pacalesc ca asa voi face 😆😆😆


Imbratisari!

P:S.va sfatuiesc sa va uitati pe Copilarim  unde Rux a lansat canalul de Youtube al blogului-sa imi spuneti mie daca nu are voce de spus povesti-calda si linistita...

duminică, 7 mai 2017

ZONA DE....REFUGIU

 Acum,mai mult ca oricand simt nevoia de un refugiu asa ca m-am intors in atelier,l-am reamenajat(nu va ganditi la modificari majore,ci doar de...confort-aici incluzand-ul si pe cel vizual) astfel incat sa satisfaca picul strop de timp pe care il petrec in el.Imagini,in alta postare,promit ..
 Pana atunci incerc sa fac mici proiecte pentru a colora casa si pentru a decora atelierul.
 Am primit de craciun niste fire absolut superbe ,un mix de bumbac cu acril care imi place la nebunie...


 Primul proiect creionat a fost o patura din patratele insa dupa ce am facut un anumit numar de patrate,m-am hotarat sa incropesc o perna pentru ca efectiv nu mai puteam de nerabdarea de a vedea firele transformate in ceva terminat..
 Diagrama pentru patratele este cumva..adaptata firului meu(Asta pentru ca modelul initial iesea prea labartat,iar mie imi place mai strans lucrul la paturi sau fete de perna)





  Imi este teama putin sa incep o patura cu aceste fire pentru ca nu stiu ce model sa aleg,iar ele sunt atat de frumoaseee si atata de palcute la atingere.Drept sa spun ma gandeam sa le opresc pentru perne si poate incerc sa fac o hainuta pentru mica mea...sa vedem...







  Zona mea de refugiu este absolut calda si colorata,iar mica A.are si ea momentele ei de vizita aici...ma gandesc cand o sa creasca cum o sa traga/stranga/adune/scoata tot de peste tot din atelierul meu ...abia astept...




 Imbratisari!

duminică, 23 aprilie 2017

MOTERHOOD ...

 De fix 6 saptamani am devenit mama.
 Cum este?Total diferit de ce ma asteptam.
 Daca ma intreba cineva acum o saptamana as fi zis ca este greu.
 Acum?Acum este coplesitor de...frumos.
 Nu stiu unde a fost A. atata timp(cred ca ne astepta pe noi,nehotarati si amanand mereu..)dar nu as vedea nicio clipa fara ea.
 Cum este ea?Este ..perfecta.Cu toate plansetele si colicile,cu toate stangaciile noastre,ea ramane..perfecta.
 Cum e descurcam noi?Din ce in ce mai bine.Invatam sa ne cunoastem,sa ne descoperim reciproc,invatam sa iubim mai mult decat credeam vreodata ca este omeneste posibil,invatam sa avem rabdare si sa oferim afectiunea in cele mai neasteptate forme si nuante...
 Daca stau bine sa ma gandesc,suntem parinti datorita copilului nostru,ei ii datoram aceasta mare satisfactie si ei ii ramanem recunoscatori ca ne-a ales pe noi pentru onoarea asta.
 Zambetul ei in toata splendoarea gingiutelor stirbe aduce soarele in zilele de ploaie nesfarsita si rece,ea face viata sa merite traita,ea a adus bucurie si sentimente pe care nici nu stiu cum sa le descriu...
 De acum nu doar ne ducem zilele,de acum traim cu adevarat.
 Ce imi doresc pentru ea?Sa devina un om mare,bun si empatic fata de cei din jur,sa nu conteneasca din zambit,sa fie fericita sanatoasa si sa iubeasca-oamenii,natura..lumea toata sa o iubeasca...
 A venit micuta A.si viata noastra s-a luminat...calatoria vietii noastre a inceput...




Imbratisari!





joi, 16 februarie 2017

ASTEPTAND...

 Ma uit afara si vad ca fiecare zi ne aduce mai aproape de primavara.
 Nici nu stiu unde au disparut muntii de zapada de acum o luna.
 Noi asteptam venirea celei mici.Mi se pare ca timpul trece din ce in ce mai greu.Sotul meu isi face de lucru pe afara iar eu...prin atelier.



 Incerc sa termin o fata de perna lucrata din patratele simple,mici si colorate.
 Am terminat abia o jumatate si simt ca m-am lovit de un "zid anti-mesterit" care ma tine departe de lucru.
  Cred ca se apropie clipa in care o vom vedea pe cea mica si nu imi sta mintea decat la acel moment de care ma tem dar pe care il astept cu atata nerabdare :)




 Ce mai fac?Umplu casa cu zambile care ne bucura in fiecare zi si care ne aduc aproape de primavara...anotimpul care ne va aduce cea mai frumoasa si deosebita floricia..micuta noastra A.
 Atatea planuri si idei,momente imaginate doar,emotii de nedescris,griji si framantari ...un amalgam de sentimente care isi vor gasi curand un final...





 Imbratisari!

marți, 31 ianuarie 2017

ZI DE MARTI.

 Ziua de astazi nu se anunta a fi cu nimic mai frumoasa decat cele de pana acum.
 Insa am fost uimiti sa ne zambeasca soarele dupa mult,mult timp de vreme inchisa si deprimanta chiar.
 Astept o zi ca asta de doua saptamani ca sa pot face poze luminoase la patura crosetata inceputa inainte de sarbatori si terminata...



 A iesit mai generoasa decat ma asteptam.
 Are in jur de 200cm/180 cm si a mai ramas cate un mic ghem(mic intr-adevar) din care cred ca iese si o fata de perna sau alte obiecte care merg facute din resturi.

  Imi amintesc o postare scrisa de Anca acum ceva timp in care spune ce face o casa sa fie un camin si dupa putina introspectie am ajuns sa cred acelas lucru:o casa este camin atunci cand esti inconjurat de oameni dragi si de lucruri care iti apartin(lucruri vesele,colorate,vii).
 Un astfel de lucru s-a dovedit a fi si patura aceasta,ne zambeste de pe canapeaua din living si ne ofera sentimentul de acasa,caldura si comoditate cand ne invelim cu ea..
 Este primul lucru mare facut de mine pentru casa noastra...si am prins gustul de a lucra mai mult pentru noi.


 Lavanda care a insemnat  buchetul meu de la mica noastra "nunta":


 O zi senina de marti este ziua de astazi,perfecta pentru idei de proiecte ce ne vor face sa apartinem si mai mult de casa in care traim(avem in gand sa reorganizam mica gradina,sa construim un foisor colorat,sa imi cumpar seminte de flori,sa economisim mai bine,sa fac modificari cu un buget cat mai redus in casa cum ar fi o husa frumoasa pentru canapea in locul unei canapele noi...etc)
 Au fost si sunt momente cand parca regret mutarea in casa in care locuim..insa sunt si avantaje la mijloc care ma fac sa cred  ca fost totusi o idee buna.
 Tine de noi sa ne asumam hotararile luate si,daca nu putem sa le schimbam,macar sa transformam situatia in favoarea noastra,sa ne aducem aportul,sa cream amintiri frumoase...pentru ca:



 Imbratisari!