duminică, 29 iulie 2018

PATURA PETICEL (#3)

 Am reusit sa termin patura la care lucrez de muuult timp,uneori cu spor putin,alteori cu spor mai mult.
 Este de departe preferata mea,cea mai frumoasa,migaloasa,colorata si calduroasa(100% lana) patura lucrata .
 Am facut-o cadou deja!
 Dap!Desi cand am terminat-o ma gandeam ca nu  as lucra o astfel de patura pentru nimeni in afara de noi(atat a fost de ,,grea,,),am ales sa o daruiesc unei persoane pe care o iubesc .Merita!



 Am facut doar 5 paturi mari pana acum,insa noi avem doar..2.Mereu zic ca cea la care lucrez este clar pentru noi,pentru casa...insa se nimereste sa placa cuiva sau sa fie ziua unei persoane dragi....asa ca...ne paraseste casa inca o frumusete colorata si vesela...doar ca sa veseleasca si alta casa,alte chipuri...dar si inima mea la gandul ca este pe maini bune,ca o voi mai vedea...


 Macar am apucat sa o pozez pe una din canapelele cosy din living....alaturi de prietena ei...ce frumoase sunt impreuna...nu?



 Deja ma gandesc la urmatoarea patura.Insa vreau ca de acum sa nu mai cedez si sa lucrez pentru noi,din lana merino-moale,pufoasa si foarte scumpa din pacate.
 Nici nu stiu de ce prefer paturile crosetate,mai ales ca dureaza mult sa le fac si nu sunt nici ieftine firele...dar ma gandesc ca monotonia crosetatului ma relaxeaza,iar rezultatul practic si vizual ma incanta pana la urma ...


 Aici se incheie calatoria lui Peticel,paturica mea preferata pana acum,cel mai frumos obiect creat de mine.Deja imi este dor de ea...
 Deocamdata vreau sa ma ocup de amenajarea unor colturi verzi prin casa si de reconditionarea unor obiecte de mobilier vechi dar frumoase care asteapta de muuuult o fata noua...
 Cineva a spus ca ar vrea sa stie rutina de tinut ordinea si curatenia  in casa noastra.
 Mai intereseaza pe cineva un astfel de articol?



 Imbratisari!

duminică, 15 iulie 2018

UPDATE DE DUMINICA...

 Am avut cateva saptamani foarte greute.Motiv pentru care nu am mai intrat pe internet,blog si tot ce inseamna online.
 Ma gandesc ca peste toate trecem daca ne ajuta Dumnezeu...si da! Ne ajuta!
 Am inceput cu aflarea unei vesti foarte neplacute pe care nu prea am stiut cum sa o gestionez si pe care,in final,am trecut cu bine si cu increderea ca sentimentele de atunci nu imi vor mai razbate mintea si sufletul.
 In final am terminat cu bebelusul bolnavior,ajuns la urgenta cu febra,varsaturi,tot tacamul ,apoi branula si(in urma analizelor) am facut pentru prima data antibiotice.
 A. este foarte rezistenta si faptul ca abia la 1,4 ani a trebuit sa apelam la antibiotic a fost bine.Se pune repede pe picioare,a scapat de branula si este iar...ea.
 Am schimbat putin modul de organizare al casei si niciodata nu am avut atata ordine si curatenie.Ma  simt obosita dar linistita oarecum.Adevarul este ca o casa ordonata ma face sa zambesc,sa ma simt acasa cu adevarat.
 Cum imi place sa am lucruri colorate pentru casa,am inceput sa lucrez o fata de perna rotunda,pentru canapelele din living si am cumparat firele necesare pentru a termina patura Peticel la care lucrez cand pot...in ultima vreme...deloc.



 Culorile,o cana frumoasa plina de cafea,macar cateva ochiuri crosetate...acesta este singurul moment de relaxare si de timp pentru mine,pentru suflet,pentru a reincarca bateriile...


 Ciudat dar nu simt nevoia de ,,evadare,, din rutina asta zilnica,din statul non-stop cu fetita,din viata asa cum este ea de cand o avem pe A. langa noi.
 Uneori este greu,alteori amuzant,foarte des epuizant...si tot asa...insa prefer asta oricarei alte activitati care nu o implica pe bubulusica mea.
 As putea spune ca un copil se creste cu bucurie,rabdare,dragoste,intelegere,lacrimi dar si.....cu truda...una frumoasa si rasplatita la fiecare privire catre A.
 Grele au fost saptamanile astea,dar au trecut,asa cum trec toate.
 Este cate un timp pentru toate..sa razi,sa plangi,sa disperi,sa te bucuri,sa te ingrijorezi.....astazi este timpul ca  noi sa zambim...


...si zambim!


Imbratisari!